Păpădia – Taraxacum officinale
Păpădia este o planta erbacee, perenă, spontană pe care o întâlnim pe pășuni, fânețe, poieni, locuri necultivate, în culturi, pe marginea drumurilor de la campie pana în zona subalpina și binenteles în grădinile noastre. Păpădia este nativă atât în Eurasia cât și în Americi – o arie uriașă de răspândire datorată semințelor aparte ce pot fi purtate de vânt pe distanțe considerabile. Un alt avantaj al păpădiei este că se reproduce asexuat, fără polenizare, fiecare sămânță purtând informația genetică intactă a plantei mamă.
Păpădia are un rizom gros, vertical, ramificat, lung de 1-2 cm, continuat cu o rădăcină pivotantă lungă. Tulpina aeriana este cilindrică, goală în interior, fără noduri, nefoliată si se termină cu o inflorescentă.
Frunze sunt lanceolate, atenuate in petiol, cu marginea inegal scobita, rezultand lobi triunghiulari ascuțiti sau obtuzi, cu lobul terminal mult mai mare. Nervura mediană are pe fata superioară aspect de sanț.
Florile sunt galbene, mari, linguate, grupate cate 100-200 într-un calatidiu care se deschide dimineața și se închide seara. Papadia înflorește în perioada aprilie-octombrie, dar în iernile blande tot anul.
Taraxacum este un nume derivat din arabul ‘tarashaquq‘, latinizat în Evul Mediu. Vorbitorii de limbă engleză o numesc dandelion din francezul dent-de-lion (dinte de leu)iar francezii o numesc piss-on-litt( pipi in pat 🙂) datorita proprietatilor diuretice. Planta are extrem de multe denumiri de-a lungul Europei, iar România nu face excepție. Aici mai este cunoscută ca bășina porcului, buhă, cicoare, crestățea, lăptucă, lilicea, mâță, papalungă, pilug, turci, curu-găinii, floarea-broaștei, floarea-găinii, floarea-mălaiului, floarea-sorului, floarea-turcului, floare-galbenă, gălbenă-grasă, gușa-găinii, ouăle-găinilor, papa-găinii, părăsita-găinilor, pui-de-gâscă. Însă numele care s-a impus în fața celorlalte la nivel național rămâne păpădie, având ca origine cel mai probabil grecescul παππούς (papuș) – moș – de la semințele albe ca părul bătrânilor.
Papadia (Taraxacum) este comestibila în întregime și extrem de benefică pentru un trai mai bun.
Frunzele se culeg primăvara când sunt tinere și se consumă proaspete în salate, fierturi, supe, ceaiuri, sau smoothies. Din flori se poate face vin sau dulceață, iar din rădăcina zdrobită și prăjită se poate face o infuzie energizantă cu efect similar ceaiului negru. Rădăcinile pot fi consumate crude sau preparate . Frunzele sunt delicioase cu un gust ușor amar, mai atenuat în primăvara, iar florile au gust de miere. În primăvara putem consuma planta intreaga intr-un smoothie.
Rădăcina de păpădie conține taraxacină, un compus amar indicat în tratarea bolilor digestive. Atât frunzele cât și rădăcina conțin vitaminele A, B, C, D, potasiu, zinc, magneziu, fier, proteine și glucide.
Părțile aeriene ale papadiei conțin gliceride ale acizilor oleic, palmitic, stearic, ulei volatil, colina, glucoza, polioze, flobafene, acid tartric, substanțe proteice, substanțe antibiotice, alcooli triterpenici, carotenoide, flavoxantine, vitaminele A, B, C, D, saruri de azot, calciu, fosfati etc.
Rădăcinile conțin alcooli triterpenici, fitosterine, glucide (inulina, levuloza etc), substanțe proteice, rezine, gliceride ale acizilor palmitic, oleic, linoleic, arginina, asparagina, acid nicotinic și amida acidului nicotinic, vitamine B, C, substanțe minerale.
La papadie, frunzele sau planta întreaga se recoltează primăvara înaintea înfloririi. Rădăcina se recolteaza toamna în septembrie-noiembrie sau primăvara de timpuriu, în martie-aprilie. Florile se recoltează în faza de boboc sau la deschidere. Se usuca la umbra, in strat subtire, in locuri foarte bine aerate. Uscarea artificială se face la 40-50°C.
Păpădia este grozavă ca detoxifiant, este excelentă împotriva constipațiilor și în curele de slăbire, reglează și stimulează funcțiile ficatului, ajuta producerea bilei conținând substanțe amare,ajuta la funcționarea rinichilor și a plămânilor. Are o mulțime de aplicații în medicina naturistă încă din Antichitate și era una dintre cele mai des folosite plante de leac în medicina tradițională a indienilor americani.
Îmi amintesc că prima data am început sa consum papadie cand am citit în cartea Sanatate din Farmacia Domnului. Sfaturi și tratamente verificate cu plante medicinale de : Maria Treben despre cat de benefice sunt coditele florilor de papadie pentru bolile biliare si ale rinichilor.” Ele sînt de folos şi în diabet. Diabeticii ar trebui să mănânce aceste tulpini, pînă la 10 pe zi, atît timp cît păpădia este înflorită. Se spală tulpinile cu flori cu tot, abia după aceea se îndepărtează floarea şi se mestecă încet tulpina. Aceasta are la început un gust amărui, este acrișoară şi zemoasă şi se aseamănă cu andivele. Oamenii permanent bolnăvicioşi, care se simt abătuţi şi obosiţi, ar trebui să facă o cură de 14 zile cu tulpini proaspete de păpădie. Se vor minuna de efectul lor extraordinar. Ele ajută însă şi în alte afecţiuni. Ne scapă de mâncărimi, eczeme și erupţii, îmbunătăţesc sucul gastric şi curăţă stomacul de tot felul de substanţe care se elimină greu. Tijele proaspete pot dizolva fără dureri calculii biliari, ele stimulează activitatea hepatică şi biliară. Pe lîngă săruri minerale, păpădia conţine substanţe curative şi de sinteză foarte importante pentru înlăturarea tulburărilor de metabolism. Datorită efectului său depurativ, ajută şi în artrită şi reumatism; inflamatiile ganglionilor se retrag, dacă se ţine pînă la sfîrşit cura de 3-4 săptămâni cu tulpini’ proaspete. în icter şi în afecţiunile splenice, păpădia se foloseşte, de asemenea, cu succes. ”
Foarte multe informatii utile am aflat si din cartea D-lui Dr. Doru Laza Manual edenic de medicina naturista profilactica si terapeutica.
Pot sa spun ca papadia este una dintre plantele mele preferate și pentru frumusețea ei, orice iarba arată mai bine cu veselele flori galbene dar și pentru efectele ei terapeutice și vă recomand să nu o mai priviți ca pe o simplă buruiană.
Citește si următoarele articole:
https://www.monicaantonneaga.ro/2024/01/26/otrava-ascunsa-in-superalimente/