De la Vânătoare la Agricultură: Evoluția Dietei și Impactul ei asupra Sănătății Umane

Subnutriția și istoria bolilor cronice

Studiile arheologice și antropologice sugerează că vânătorii-culegători aveau diete destul de echilibrate și erau în general sănătoși, cu condiția să aibă acces la resurse suficiente. Este puțin probabil ca vânătorii-culegători din epoci preistorice să fi suferit de diabet și alte bolilor cronice moderne, cum ar fi bolile cardiovasculare și se pare ca nu aveau nici carii.

Dieta vânătorilor-culegători varia semnificativ în funcție de locație, climă și resursele disponibile în mediul înconjurător. Aceștia consumau o gamă largă de alimente, adaptându-se la ceea ce era accesibil în zona lor. În ceea ce privește carnea, vânătorii-culegători mâncau o varietate de carne provenită de la animale sălbatice, în funcție de regiune și disponibilitate. În multe regiuni, carnea de la mamifere mari, cum ar fi bizoni, cerbi, antilope, mamuți (în epoci glaciale anterioare) și alte specii de animale mari era o sursă importantă de hrană. Aceste animale ofereau nu doar carne și grăsimi sănătoase, ci și alte resurse valoroase, cum ar fi pielea pentru îmbrăcăminte și oasele pentru unelte. Vânătoarea de animale mai mici, precum iepuri, rozătoare, păsări și chiar pești și crustacee, era, de asemenea, comună, mai ales în regiunile unde animalele mari erau mai greu de găsit. Păsările sălbatice și ouăle lor erau vânate și colectate ca sursă de hrană. Și acestea reprezentau o sursă importantă de proteine și grăsimi.  În regiunile apropiate de apă, pescuitul și colectarea de fructe de mare (cum ar fi scoici, stridii și crustacee) erau activități importante, oferind o sursă bogată de proteine și acizi grași omega-3. Deși vânătorii-culegători, prin definiție, nu practicau agricultura sau creșterea animalelor în mod sistematic, la intersecția cu perioadele neolitice, unele grupuri au început să domesticească animale, ceea ce a schimbat treptat dieta și stilul de viață. Este important de remarcat că, carnea era o componentă valoroasă a dietei, vânătorii-culegători consumau, de asemenea, o varietate de fructe, nuci, semințe și rădăcini, toate în sezon, ceea ce asigura o dietă echilibrată și bogată în nutrienți.

Dieta vânătorilor-culegători era caracterizată de diversitate și adaptabilitate, cu un consum ridicat de alimente de origine animală, plante și fructe de sezon. Această alimentație este adesea citată ca factor contribuitor la sănătatea generală bună și la absența multor boli cronice observate în societățile moderne. Studiile asupra populațiilor contemporane de vânători-culegători, cum ar fi Hadza din Tanzania sau San din Africa de Sud, oferă perspective valoroase asupra acestor modele alimentare tradiționale.

Utilizarea focului pentru gătit datează de peste 400,000 de ani în urmă, iar dovezi arheologice indică faptul că oamenii preistorici foloseau focul pentru a găti mâncarea mult înainte de perioada de 15,000 de ani în urmă despre care discutăm. Prin urmare, este probabil că în acea perioadă, oamenii nu mâncau în mod obișnuit carne crudă, ci foloseau focul pentru a găti carnea și alte alimente. Există, de asemenea, dovezi că oamenii preistorici practicau tehnici precum afumarea sau uscarea cărnii, nu doar pentru a o conserva, ci și pentru a-i modifica textura și gustul.

Schimbări Climatice și Adaptare

Schimbările climatice( cand au dispărut multe specii de animale mari, care aveau multa grăsime nutritiva , ca și mamutul) și migrațiile umane au influențat disponibilitatea alimentelor și au necesitat adaptări în strategiile de supraviețuire și în dieta umană.

După ce oamenii au început să practice agricultura, în urmă cu aproximativ 10,000 de ani, în Neolitic, s-au produs schimbări majore în dieta umană au apărut primele deficiente nutriționale  și carii dentare( ne spun arheologii). Aceste schimbări au variat în funcție de regiunea geografică, condițiile climatice și resursele disponibile. Începutul agriculturii a marcat tranziția de la un stil de viață nomad, bazat pe vânătoare și culegere, la unul sedentar, cu comunități care cultivau plante și domesticeau animale.

Cultivarea plantelor a variat semnificativ în funcție de regiunea geografică, datorită diferențelor climatice, de sol și de disponibilitatea apei. Iată o privire generală asupra plantelor cultivate în diferite regiuni ale lumii în perioada inițială a agriculturii:

Orientul Mijlociu (Cercul de Aur al Agriculturii)

  • Grâu: Einkorn și emmer au fost două dintre primele soiuri de grâu cultivate.
  • Orz: A fost una dintre cele mai vechi cereale cultivate, folosită pentru alimentație și bere.
  • Linte: Cultivată pentru proteinele sale.
  • Năut și Mazăre: Printre primele leguminoase cultivate.

Valea Nilului (Egiptul Antic)

  • Grâu și Orz: Baza alimentației și a producției de bere.
  • Legume: Ceapa, usturoiul și salata.
  • Fructe: Smochine, struguri și curmale.
  • Papyrus: Folosit ca material de scris.

Asia de Sud și de Est

  • Orez: Domesticit inițial în China, a devenit alimentul de bază în Asia.
  • Soia: Cultivată în China pentru proteine și ulei.
  • Mei: Unul dintre primele cereale cultivate în China.
  • Legume: Varza și morcovii au fost populari în China antică.

America Centrală și de Sud

  • Porumb (Maize): Aliment de bază în America pre-columbiană. Nixtamalizarea porumbului se cunoaste de peste 4000 de ani, dar unii arheologi presupun ca chiar de 9-10mii de ani
  • Fasole: O sursă importantă de proteine, adesea cultivată alături de porumb și dovleac în sistemul de agricultură „Milpa”.
  • Dovleci: Inclusiv diferite soiuri de dovleac.
  • Cartofi: Originari din regiunea Andilor, o sursă importantă de carbohidrați.
  • Tomate și Ardei: Cultivate pentru utilizarea în diverse feluri de mâncare.

Subcontinentul Indian

  • Orez și Mei: Alimente de bază în dietă.
  • Linte (Dal): O sursă importantă de proteine.
  • Bumbac: Pentru fabricarea textilelor.
  • Legume diverse: Inclusiv bame și castraveți.

Europa

  • Grâu și Orz: Cereale de bază pentru pâine și bere.
  • Ovăz: Cultivat în regiunile mai reci din nord.
  • Legume: Varza și fasolea au fost cultivate în epoca romană.
  • Viță de Vie: Pentru producția de vin, în special în regiunile mediteraneene.

Această distribuție reflectă adaptarea culturilor la condițiile locale și schimburile culturale dintre diferite regiuni și civilizații. De-a lungul timpului, explorarea și comerțul au dus la răspândirea culturilor agricole peste tot în lume, contribuind la diversificarea dietelor umane. În aceasta perioada a început omul sa consume pâine, sa exploram mai departe subiectul și să analizăm dacă au fost benefice aceste schimbări?

În multe societăți istorice, observam diferențele în dieta elitelor și claselor mai sărace, acestea reflectau inegalitățile sociale și economice. În timp ce elitele aveau adesea acces la o gamă largă de alimente, inclusiv carne în cantități suficiente, clasele mai sărace se bazau în mare parte pe cereale și alte alimente vegetale ca sursă principală de hrană. Iată câteva exemple notabile:

Imperiul Roman

În Roma antică, dieta cetățenilor obișnuiți era dominată de cereale, în special grâu, care era consumat sub formă de pâine sau terci (puls). De asemenea, leguminoasele, uleiul de măsline și vinul erau prezente în dieta zilnică, în timp ce carnea era considerată un lux și era consumată frecvent doar de către elite. Banchetele elaborate și jocurile cu distribuire de alimente (annona) erau ocazii pentru elite să-și etaleze bogăția și generozitatea, oferind carne și alte delicatese.

Egiptul Antic

În Egiptul Antic, dieta majorității populației era bazată pe pâine, făcută din grâu și orz, și bere. Peștele și legumele, cum ar fi ceapa și usturoiul, erau, de asemenea, consumate frecvent de clasa muncitoare. În contrast, elitele aveau o dietă mult mai variată și bogată, inclusiv carne de vită, rață și alte păsări, precum și fructe, miere și vin.

Evul Mediu European

În Evul Mediu, dieta țăranilor europeni era predominant bazată pe cereale, cum ar fi grâul, orzul și ovăzul, consumate sub formă de pâine sau terci. Leguminoasele, legumele și, ocazional, peștele, completau dieta lor. Carnea era rară în alimentația țăranilor și era adesea rezervată ocaziilor speciale. În contrast, nobilimea și clerul aveau acces regulat la carne, vânat și pește, precum și la o varietate mai mare de fructe și legume.

Imperiul Aztec

În Imperiul Aztec, populația obișnuită se baza în mare măsură pe porumb, fasole și dovleci, alături de chili și alte plante pentru condimentare. Carnea, în special cea de curcan, pește și alte animale mici, era mai accesibilă pentru elite, care se bucurau, de asemenea, de delicatese precum ciocolata.

Japonia Feudală

În Japonia feudală, dieta războinicilor samurai și a nobilimii includea cantități mai mari de pește, carne, orez și alimente fermentate, cum ar fi miso și soia. Clasele inferioare, inclusiv țăranii, aveau o dietă mai restrânsă, bazată în principal pe orez și alte cereale, cu acces limitat la carne și pește.

Aceste exemple ilustrează modul în care accesul la alimente, în special la carne, era strâns legat de statutul social și economic în diverse culturi istorice. Diferențele în dietă reflectau adesea inegalitățile mai largi din cadrul societăților respective.

Practica postului și a abținerii de la carne, impusă de diferite tradiții religioase, inclusiv de Biserica Creștină, a fost și este urmată în grade variate de aderență în rândul diferitelor straturi sociale, inclusiv elitele. În Evul Mediu și în alte perioade istorice, elitele erau adesea subiectul unor așteptări religioase și sociale similare cu restul populației, dar modul în care aceste practici erau respectate putea varia semnificativ.

Elitele și Postul în Evul Mediu European

  • Respectarea Formală: În multe cazuri, elitele respectau formal zilele de post și perioadele fără carne impuse de Biserică, cum ar fi Postul Mare (perioada dinaintea Paștelui) și alte zile de post specificate. Aceasta era parte a responsabilității lor ca lideri și modele pentru comunitate.
  • Flexibilitate și Excepții: Cu toate acestea, elitele aveau adesea mijloacele să interpreteze „postul” în moduri care le permiteau să mențină un grad de lux în dieta lor. De exemplu, în zilele de post, când consumul de carne era interzis, mulți dintre nobili se bucurau de preparate sofisticate pe bază de pește și fructe de mare, uneori chiar mai elaborate și mai costisitoare decât mâncărurile obișnuite cu carne.
  • Dispense și Excepții Speciale: Era posibil să se obțină dispensă de la unele reguli de post pentru motive de sănătate sau alte considerente speciale. Aceste dispensații erau mai accesibile pentru elite datorită influenței și resurselor lor.

Contextul Mai Larg

  • Variații Regionale și Temporale: Practicile legate de post și abținerea de la carne au variat în funcție de regiune, perioadă istorică și chiar de la o biserică la alta. În unele locuri și perioade, regulile erau aplicate cu mai multă strictete, în timp ce în altele, practicile erau mai relaxate.
  • Rolul Bisericii: Biserica avea un rol important în viața socială și spirituală a elitei, iar participarea la practicile religioase, inclusiv postul, era o parte a acestui rol. Cu toate acestea, asemenea oricărei practici religioase sau sociale, exista un grad de variabilitate în cât de serios erau respectate aceste practici.

Deși elitele erau teoretic supuse acelorași reguli religioase de post și abținere de la carne ca și restul populației, în practică, capacitatea lor de a-și diversifica dieta în timpul postului și accesul la dispensații speciale însemna că experiența lor putea fi foarte diferită. Aceasta subliniază complexitatea vieții religioase și sociale în trecut, precum și rolul pe care statutul social și bogăția îl jucau în modul în care erau respectate aceste practici.

Postul în Ortodoxism este o practică veche și centrală, care are rădăcini adânci în tradiția și învățăturile Bisericii Ortodoxe. Postul, în contextul ortodox, implică adesea abstinența de la alimente de origine animală, inclusiv carne, lactate și ouă, precum și de la pește în anumite perioade, ca parte a disciplinei spirituale menite să purifice trupul și sufletul.

Originea Posturilor în Ortodoxism

Originea postului în Ortodoxism poate fi urmărită înapoi la primele secole ale creștinismului, inspirată din exemplele biblice și practicile ascetice ale primilor creștini și părinților Bisericii. Principalele perioade de post din calendarul ortodox – Postul Mare (înaintea Paștelui), Postul Crăciunului, Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, și Postul Adormirii Maicii Domnului – sunt stabilite pentru a pregăti credincioșii spiritual pentru sărbătorile importante și pentru a-i ajuta să se apropie mai mult de Dumnezeu prin rugăciune, meditație și fapte bune.

Rostul Abstinenței de la Alimente de Origine Animală

  • Purificare spirituală și fizică: Abstinența de la alimente considerate „îngrășătoare” simbolizează renunțarea la plăcerile lumești și la pofte, concentrându-se pe creșterea spirituală.
  • Disciplină și autocontrol: Restricțiile alimentare sunt văzute ca o formă de disciplină care întărește voința și ajută la dezvoltarea autocontrolului.
  • Solidaritate cu săracii: Prin simplificarea dietei, credincioșii împărtășesc, simbolic, condițiile de viață ale celor mai puțin norocoși, cultivând empatia și generozitatea.

Impactul Nutrițional

Deși postul ortodox exclude alimente bogate nutrițional, cum ar fi carnea și produsele lactate, nu este neapărat asociat cu subnutriția sau boli, atâta timp cât este practicat cu înțelepciune și echilibru. Este important ca în timpul postului să se acorde atenție consumului de o varietate largă de alimente permise, pentru a asigura aportul necesar de nutrienți:

  • Leguminoase și cereale integrale: Fasolea, linte, năutul, quinoa și orezul integral sunt surse de proteine vegetale și fibre. Pentru a se ajunge la cantitatea optima de proteine adică 1,6g/kg corp greutate ideala, este necesar un volum foarte mare de alimente
  • Nuci și semințe: Migdalele(bogate in oxalați), nucile, semințele de chia(bogate in oxalați) și de in oferă proteine, acizi grași esențiali omega-3 și fibre.
  • Fructe și legume: O varietate largă asigură vitamine, minerale și antioxidanți esențiali. Atenție la antinutrienti. Respectați modul de gătire traditional.
  • Uleiuri vegetale: Uleiul de măsline și alte fructe( nu cele din semințe) sunt surse importante de grăsimi sănătoase. Uleiurile de semințe sunt puternic inflamatoare datorita conținutului mare de acizi grași esențiali omega-6.
  • Consuma peste și fructe de mare ori de cate ori este dezlegare.

Când este practicat cu moderație și înțelepciune, postul ortodox poate fi o parte sănătoasă și spiritual îmbogățitoare a vieții unui credincios. Este esențial ca persoanele care postesc să se asigure că dieta lor rămâne echilibrată și că includ o varietate de alimente vegetale gătite corespunzător pentru a menține un aport adecvat de nutrienti. În cazuri în care există preocupări legate de sănătate, cum ar fi în timpul sarcinii, alăptării sau în cazul anumitor afecțiuni medicale, este important să se consulte un medic sau un nutritionist pentru a ajusta practica postului în mod corespunzător, asigurând astfel că sănătatea nu este compromisă.

Reflectând asupra Trecutului pentru un Viitor mai Sănătos

Deci, atunci cand omul a început sa practice agricultura și mai ales cand s-au separat clasele sociale au apărut și boli datorate subnutriției, clasele sociale inferioare nepermițându- și mâncarea nutritiva. Acum cand ne permitem hrana nutritiva și avem o gama întreaga de produse bune in magazine, suntem manipulați prin informații fără baza științifica, care vin din studii observaționale și nu din studii clinice. Foarte multi ani la rand, untul, ouăle și carnea roșie au fost pe lista neagra fără nici un studiu științific care sa arate vreo cauzalitate și nu doar o asociere intre acestea și bolile cronice. Daca este vorba de plante este necesar sa respectam sezonalitatea acestora, sa ne documentam ce antinutrienti conțin și sa ținem cont de prepararea adecvata dezvoltata de strămoșii nostrii pentru a scădea efectele negative ale acestora.

Un kilogram de ficat de vita, care este alimentul cu cea mai mare densitate nutritiva costa mai putin decât un kilogram mălai de porumb ecolocic care nu este nixtamalizat, pe care dacă il consumi foarte des poți sa ai mari carente nutriționale și chiar sa mori de pelagra , asa cum au pățit sute de mii de oameni pe plan mondial. Un kilogram de migdale, care este plin de oxalați și poate sa- ți cauzeze mari probleme dacă le consumi des costa mai mult decât un kilogram de carne de la animale rumegătoare, care se pare ca este cea mai nutritiva pentru corpul uman. Spanacul este accesibil tot anul, nu doar 3 săptămâni cum il mâncau strămoșii nostrii, consumându-l des ne otrăvim organismul continuu cu oxalați. Avem cazuri de persoane care l-au mâncat des și au ajuns la operații cu pietre la rinichi și au depozite de oxalați in organism.

Alege sa mănânci nutrienti și nu antinutrienti! Chiar ne permitem ! Documentează-te și alege informațiile corecte!