Pentru a depăși problema mofturilor la masă și a ajuta copilul să accepte alimentele GAPS, părinții trebuie să înțeleagă câteva aspecte esențiale. Tehnica de gestionare a mesei „Mealtime Management” (MTM), dezvoltată de Linda Paterson (Gaps -Australia), combină strategii din analiza comportamentală aplicată (ABA) și managementul senzorial pentru a sprijini copiii cu nevoi speciale și dificultăți alimentare să accepte treptat alimentele care le sunt necesare pentru vindecarea intestinului. MTM se concentrează pe implementarea unor reguli stricte și pe crearea unui cadru sigur și predictibil la masă, reducând astfel anxietatea copilului legată de alimente.
1. Frica părinților că copilul nu va mânca
Un sentiment comun în rândul părinților care aplică dieta GAPS este teama că copilul lor nu va accepta alimentele noi, mai ales că majoritatea copiilor cu tulburări GAPS, cum ar fi autismul sau ADHD, au adesea aversiuni alimentare severe și preferințe pentru anumite alimente. Aceste preferințe sunt adesea pentru alimentele bogate în amidon, gluten , zahăr și lactate in special cascavaluri comerciale, care contribuie la dezechilibrul florei intestinale.
2. Cum funcționează tehnica MTM
Tehnica MTM utilizează mici pași graduali pentru a introduce alimente noi. De exemplu, pentru un copil care mănâncă doar câteva alimente din lista GAPS, dacă primul pas este eliminarea alimentelor procesate și înlocuirea acestora cu alternative mai sănătoase (dar nu cele vindecătoare), cum ar fi șnițel de pui acoperit cu făină de migdale și prăjiți în untură. Aceasta este o greșeală comună, deoarece, deși elimină alimentele care provoacă probleme, ele nu contribuie suficient la vindecarea intestinului copilului chiar de este posibil sa reducă simptomele. Următorul pas este integrarea treptată a alimentelor vindecătoare precum supele și ciorbele bogate în gelatină urmând dieta introductiva Gaps, pas cu pas, care sunt esențiale pentru repararea mucoasei intestinale.
3. Trecerea peste barierele senzoriale
Copiii cu aversiuni alimentare și probleme senzoriale au adesea dificultăți majore în acceptarea alimentelor noi din cauza modului în care acestea se simt, miros sau arată. Aceste dificultăți senzoriale pot fi legate de tulburările din spectrul GAPS, precum autismul, ADHD sau alte tulburări neurologice, unde percepția gustului și a texturii este distorsionată din cauza problemelor cu flora intestinală și calea de detoxifiere. Acești copii pot percepe o simplă înghițitură de supă ca fiind o experiență copleșitoare, din cauza sensibilității la temperatură, textură sau miros. În plus, alimentele naturale, integrale, cu texturi bogate, pot părea „neplăcute” pentru acești copii, iar preferința lor se îndreaptă adesea către alimente procesate care au o textură și un gust constant.
Reducerea Stimuliilor Senzoriali în Timpul Mesei
Un aspect cheie în abordarea fobiilor alimentare la copiii cu probleme senzoriale este reducerea stimulilor perturbatori în timpul mesei. Un prim pas este eliminarea zgomotelor de fundal – fie că vorbim de muzică, televizor sau discuții prea aprinse în timpul mesei, toate acestea pot amplifica anxietatea copilului față de alimente. Crearea unui spațiu liniștit și predictibil este esențială. În plus, servirea porțiilor mici reduce senzația de copleșire pe care copilul o poate experimenta când vede o farfurie plină. În cazul în care mâncarea este prezentată în cantități reduse, copilul este mai dispus să încerce alimentele, iar succesul inițial poate stimula încercarea de noi alimente pe termen lung.
Respectarea Preferințelor Senzoriale ale Copilului
Copiii cu aversiuni senzoriale au adesea preferințe bine definite în ceea ce privește culoarea, textura sau temperatura alimentelor. De exemplu, unii copii refuză mâncarea dacă culorile din farfurie sunt amestecate sau dacă alimentele au o textură moale sau vâscoasă. Un alt truc eficient este regula „bunicii” (Grandma’s Rule), o tehnică de management al mesei care presupune oferirea unui aliment preferat al copilului numai după ce a încercat un aliment nou sau vindecător. Astfel, copilul este motivat să încerce noi alimente, știind că recompensa este aproape.
Introducerea Alimentelor Vindecătoare Treptat
O altă tehnică utilizată în Mealtime Management (MTM) este introducerea alimentelor vindecătoare, cum ar fi supele de carne sau legume, treptat, fără a forța copilul să accepte imediat o schimbare drastică. Textura și temperatura alimentelor pot fi ajustate treptat. De exemplu, dacă un copil este sensibil la textura supei, aceasta poate fi făcută mai cremoasă sau mai lichidă, în funcție de preferințele sale. De asemenea, temperatura alimentelor trebuie adaptată, având în vedere că unii copii percep alimentele fierbinți sau reci ca fiind extrem de inconfortabile.
Tehnici Suplimentare și Sprijin în Familie
Implicarea copilului în procesul de pregătire a mesei este un alt mod de a trece peste aceste bariere senzoriale. Copiii care au ocazia să vadă și să participe la prepararea alimentelor vor fi mai dispuși să încerce mâncarea, deoarece li se oferă un sentiment de control asupra a ceea ce se întâmplă. În plus, stabilirea unei rutine stricte la masă este crucială, deoarece copiii cu sensibilități senzoriale răspund foarte bine la predictibilitate și repetiție. Știind că fiecare masă se desfășoară în același mod și la aceleași ore, copilul va începe să se simtă mai confortabil și va avea mai puțină anxietate.
Ajutoare pe care le Putem „Fabrica”
Un alt aspect al succesului în trecerea peste barierele senzoriale este folosirea ajutoarelor vizuale și comportamentale. De exemplu, părinții pot introduce jocuri legate de mâncare, unde copilul este încurajat să guste o mâncare nouă și primește o recompensă vizuală sau tangibilă, cum ar fi un abțibild sau o mică jucărie. La fel de important este sprijinul emoțional și încurajările constante. Copilul trebuie să simtă că fiecare mic progres este un succes, iar părinții trebuie să rămână consecvenți și pozitivi pe parcursul acestui proces, pentru a evita stresul și frustrarea.
În concluzie, trecerea peste barierele senzoriale ale copiilor mofturoși necesită timp, răbdare și utilizarea unor tehnici special adaptate la nevoile fiecărui copil. Prin reducerea stimulilor senzoriali, respectarea preferințelor alimentare și utilizarea tehnicilor MTM precum regula bunicii, părinții pot ajuta copiii să accepte treptat alimentele GAPS necesare pentru vindecare.
4. Succesul pe termen lung
Implementarea MTM poate necesita timp și răbdare, dar, pe măsură ce copilul începe să accepte treptat alimentele esențiale din dieta GAPS, părinții vor observa îmbunătățiri în sănătatea generală și comportament. De asemenea, implicarea activă a copilului în pregătirea alimentelor sau utilizarea unui sistem de recompense pentru încercarea unor alimente noi poate crește șansele de succes.
Prin urmare, părinții trebuie să depășească frica inițială și să implementeze aceste strategii pas cu pas, știind că flexibilitatea și răbdarea sunt esențiale pentru a ajuta copilul să își depășească mofturile alimentare și să accepte alimentele GAPS necesare pentru vindecare.