Ce s-ar întâmpla dacă ai pune în fața unui bebeluș de opt luni o tavă cu peste 30 de alimente simple și l-ai lăsa să aleagă singur? Începând din 1926, un medic pediatru, dr. Clara M. Davis, a făcut exact acest lucru. Experimentul Clara Davis a durat mai mulți ani, a cuprins 15 copii și este citat și astăzi.
Am pe calculator primul raport al dr. Davis, publicat în 1928, și îl recitesc mereu cu aceeași bucurie. Ne arată ceva ce dr. Natasha Campbell-McBride, creatoarea protocolului GAPS (Gut and Psychology Syndrome), spune de ani de zile: corpul are o inteligență proprie și știe ce îi trebuie, atunci când are în față mâncare adevărată.
Experimentul Clara Davis pe scurt
- Dr. Clara M. Davis a urmărit, de-a lungul a aproximativ șase ani, 15 copii care intraseră în studiu la 6–11 luni, fără să fi gustat vreodată altă mâncare decât laptele.
- Fiecare copil a rămas în studiu cel puțin șase luni, iar doi dintre ei, patru ani și jumătate. S-au strâns în jur de 36.000 de fișe zilnice cu tot ce au mâncat.
- Bebelușii au primit la fiecare masă o tavă cu alimente naturale, servite separat: carne, organe, măduvă, pește, ouă, lapte crud, fructe, legume și cereale integrale.
- Nimeni nu le-a sugerat ce să mănânce. Au ales singuri, cu degetul sau cu mânuțele.
- Toți copiii au crescut sănătoși și bine hrăniți, deși unii intraseră în studiu subnutriți sau cu rahitism.
- Un bebeluș cu rahitism a luat singur ulei de ficat de cod până s-au vindecat oasele, apoi nu l-a mai atins.
- Condiția esențială: pe tavă era doar mâncare naturală, fără zahăr, făină albă sau conserve.
Cum a decurs experimentul Clara Davis
Dr. Davis a vrut să afle dacă un bebeluș abia înțărcat poate să-și aleagă singur hrana, în cantitate suficientă ca să crească bine. Și dacă, lăsat liber, ar alege mâncare vegetală, carne, sau din toate.
Studiul a început în 1926, la spitalul Mount Sinai din Cleveland, și a continuat apoi la Chicago. Copiii erau bebeluși de 6–11 luni, mulți dintre ei orfani sau copii ai unor mame singure. Până atunci fuseseră hrăniți doar cu lapte și nu mai gustaseră altă mâncare.
În total, 15 copii au trecut prin experiment. Fiecare a rămas cel puțin șase luni, unii câțiva ani, iar doi dintre ei patru ani și jumătate. Dr. Davis a publicat un prim raport în 1928, despre primii trei bebeluși: Earl, Donald și Abraham. Rezultatele întregului experiment le-a prezentat în 1939, la congresul Asociației Medicale din Canada.
Ce era pe tavă
- Carne: vită (crudă și gătită), miel, pui.
- Organe: ficat, rinichi, creier, timus.
- Din oase: măduvă osoasă și „jeleu de oase”, adică supa de oase de vițel fiartă îndelung, până se îngroașă.
- Pește de mare și ouă, crude și fierte.
- Lapte crud și lapte crud acrit, fermentat.
- Fructe: măr, portocală, banană, roșii, piersici sau ananas.
- Legume: salată, varză, spanac, conopidă, mazăre, sfeclă, morcovi, napi, cartofi.
- Cereale integrale: grâu, ovăz, orz, mălai, secară.
- Sare de mare, într-un bol separat.
Fiecare aliment era servit separat, gătit cât mai simplu, fără sare și fără condimente. Pe tavă nu existau zahăr, făină albă, conserve, prăjituri sau mâncăruri combinate. Așa, fiecare aliment era ales pentru el însuși.
Regula asistentei
Lângă fiecare copil stătea o asistentă, cu lingura în mână. Avea voie să-i dea o linguriță doar din bolul spre care copilul întindea mâna sau arăta cu degetul. Nu avea voie să-i ofere nimic, să comenteze sau să-i refuze ceva. Copilul putea mânca cu mâinile, oricum reușea. Cu timpul, copiii au ajuns să mănânce singuri, cu degetele.
Ce au ales bebelușii
Detaliile de mai jos vin din raportul din 1928, despre primii trei bebeluși. Din prima masă, toți trei și-au ales singuri mâncarea și au mâncat cât să crească bine. Au mâncat din toate grupele de alimente: carne, organe, măduvă, pește, ouă, lapte, fructe, legume și cereale.
Preferințele lor erau clare, dar imprevizibile. La o masă, un copil putea mânca de la niciun ou până la șapte ouă, sau de la una la patru banane. Sarea o gustau din când în când, se strâmbau și apoi reveneau la ea.
Cel mai interesant a fost felul în care mâncau „în valuri”. Câteva zile mâncau puțin dintr-un aliment. Apoi urma o săptămână sau mai mult în care mâncau tot mai mult din el: ouă, carne sau cereale. Apoi cantitatea scădea din nou. În bucătăria spitalului, perioadele acestea au primit nume: „perioada ouălor”, „perioada cărnii”. Dr. Davis s-a întrebat dacă nu cumva corpul cere, pe rând, exact ce îi lipsește în acel moment.
Copilul care și-a ales singur leacul pentru rahitism
Earl, primul bebeluș din studiu, avea rahitism activ când a fost internat. Se vedea pe radiografie și în analizele de sânge. Pe tava lui s-a pus, pe lângă celelalte alimente, și ulei de ficat de cod, bogat în vitamina D și vitamina A.
Earl l-a luat singur, fără să-l îndemne nimeni: aproape 260 ml în trei luni. Când analizele de calciu și fosfor au revenit la normal și radiografia a arătat că oasele s-au vindecat, Earl nu a mai luat ulei de ficat de cod. Bolul a rămas neatins pe tavă mai bine de două săptămâni, așa că a fost scos din meniu.
Pentru mine, acesta este cel mai frumos moment din tot studiul. Un bebeluș de nouă luni a știut, fără nicio explicație, ce îi trebuie corpului lui și când nu mai are nevoie de acel aliment.
Primii trei bebeluși: digestie, creștere și stare de bine
- Digestia: niciun copil nu a avut dureri după masă și niciunul nu a fost constipat. Scaunele erau formate, de obicei unul pe zi.
- Greutatea: fiecare a luat în jur de 2,4 kg în șase luni, față de media de aproximativ 1,5 kg pentru vârsta lor.
- Înălțimea, dinții și mersul: în limitele normale pentru vârstă. Au mers singuri la 12–14 luni.
- Starea de bine: dr. Davis îi descrie zâmbitori, fericiți, plini de energie, cu somn bun și fără agitație.
Ce a arătat întregul experiment Clara Davis
În 1939, dr. Davis a prezentat rezultatele pentru toți cei 15 copii, la congresul Asociației Medicale din Canada, iar lucrarea a apărut în Canadian Medical Association Journal. Toți copiii au terminat studiul sănătoși și bine hrăniți. Patru dintre ei intraseră subnutriți, iar câțiva aveau rahitism. Toți s-au refăcut cu mâncarea pe care și-au ales-o singuri.
Concluzia ei a fost clară: alegerea alimentelor care ajung pe masă le aparține adulților. Copilul, la rândul lui, știe singur din ce și cât să mănânce din ce i se oferă.
Din păcate, cutiile cu cele aproximativ 36.000 de fișe zilnice nu au fost niciodată analizate complet și s-au pierdut după moartea dr. Davis, în 1959. De aceea, cele mai multe detalii pe care le avem astăzi vin din raportul din 1928 și din lucrarea din 1939.
Lecția din experimentul Clara Davis: mâncarea adevărată
Experimentul Clara Davis este adesea rezumat ca „lasă copilul să mănânce ce vrea”. Dr. Davis însăși a scris altceva. Ea a avertizat că un bebeluș pus la masa familiei, cu prăjituri, dulcețuri, pâine albă, zahăr și conserve, ajunge la probleme de digestie și de nutriție. Copiii ei au ales bine pentru că pe tavă era numai mâncare naturală.
Exact același lucru îl spune dr. Natasha în Gut and Physiology Syndrome. Pofta de un anumit aliment este inteligența corpului care îți vorbește, dar funcționează doar pentru alimentele create de natură. Mâncarea procesată conține substanțe care schimbă gustul și creează dependență. Când renunți la ea, simțul natural pentru mâncare revine.
Dr. Natasha recomandă și să mâncăm cât mai des cu mâinile, mai ales în primul an de protocol. Mâinile ne duc instinctiv spre bucățile de care corpul are cea mai mare nevoie. Bebelușii dr. Davis au descoperit singuri asta: cu timpul, au ajuns toți să mănânce cu degetele.
Ce înseamnă pentru diversificarea bebelușului
Bebelușii dr. Davis au mâncat cu poftă carne, ficat, creier, măduvă, ouă și lapte fermentat de la opt luni. Este exact direcția din protocolul GAPS pentru cei mici: diversificare începută cu supă de carne, grăsimi și proteine animale. Am scris pe larg despre asta în articolul despre diversificarea alimentației bebelușului.
Și copiii mofturoși?
Copiii din studiu erau sănătoși, alăptați și nu gustaseră niciodată zahăr sau mâncare procesată. La un copil cu intestinul dezechilibrat, poftele sunt adesea conduse de flora dăunătoare: cere pâine, paste și dulciuri și refuză tot restul. Atunci, întâi refacem intestinul și abia apoi instinctul lui se poate exprima liber. Găsești pașii în articolul cum convingi copilul să mănânce alimentele din dieta GAPS.
Cum aplici lecția acasă
- Tu alegi ce pui pe masă: mâncare adevărată, gătită simplu.
- Copilul alege cât și din ce mănâncă, din ce i-ai pus în față.
- Pune alimentele separat în farfurie, ca să le poată recunoaște și alege.
- Lasă-l să mănânce cu mâinile și să-și urmeze ritmul, chiar dacă „mănâncă în valuri”.
- Ține departe zahărul, făina albă și gustările procesate, care încurcă instinctul.
Vrei ajutor să pornești pe acest drum cu familia ta? Programează o discuție gratuită de 20 de minute și vedem împreună de unde începi. Iar dacă ai observat și tu la copilul tău „perioada ouălor” sau „perioada cărnii”, scrie-mi în comentarii.
Întrebări frecvente despre experimentul Clara Davis
Clara M. Davis a fost un medic pediatru american. Din 1926, timp de aproximativ șase ani, a condus un experiment în care 15 copii, intrați în studiu la 6–11 luni, și-au ales singuri mâncarea dintre peste 30 de alimente naturale. Primul raport a apărut în 1928, iar rezultatele complete în 1939.
Că, lăsați să aleagă singuri dintre alimente naturale și simple, copiii au mâncat variat, din toate grupele de alimente, și au crescut sănătoși. Și cei care intraseră subnutriți sau cu rahitism s-au refăcut. Un bebeluș cu rahitism a luat singur ulei de ficat de cod până i s-au vindecat oasele.
Da, din alimentele pe care le alegi tu. Lecția experimentului este: părintele decide ce pune pe masă, iar copilul alege cât și din ce mănâncă. Asta funcționează numai cu mâncare adevărată, fără zahăr, făină albă și gustări procesate.
Pentru că mâncarea procesată conține substanțe care schimbă gustul și creează dependență, iar instinctul nu mai funcționează. Dr. Davis a avertizat că un copil pus la masa familiei, cu zahăr și pâine albă, ajunge la probleme de digestie și nutriție.
Dr. Natasha Campbell-McBride, creatoarea protocolului GAPS, spune că pofta de un aliment natural este inteligența corpului și recomandă mâncatul cu mâinile. Bebelușii dr. Davis au ales singuri carne, organe, măduvă, ouă și lapte fermentat, adică alimentele de bază din dieta GAPS.
Surse
- Davis CM. Self selection of diet by newly weaned infants: an experimental study. American Journal of Diseases of Children, 1928; 36(4): 651–679.
- Davis CM. Results of the self-selection of diets by young children. Canadian Medical Association Journal, 1939; 41(3): 257–261.
- Dr. Natasha Campbell-McBride. Gut and Physiology Syndrome. Medinform Publishing, 2020.
- Dr. Natasha Campbell-McBride. Gut and Psychology Syndrome. Medinform Publishing.
Acest articol are scop educativ și nu înlocuiește consultul medical.
Cu drag,
Monica Anton-Neaga
Tehnician nutriționist acreditat · GAPS Coach certificat (Gut and Psychology Syndrome)