
Deși necesar în cantități foarte mici, iodul este esențial pentru numeroase procese biochimice, cum ar fi metabolismul grăsimilor, funcționarea tiroidei și producția de hormoni sexuali. Crampele musculare sunt un semn al deficienței, la fel ca și mâinile și picioarele reci, tendința spre creștere în greutate, memoria slabă, constipația, depresia și durerile de cap. Se pare că este esențial pentru dezvoltarea mentală.
Deficiența de iod a fost asociată cu retard mintal, boli coronariene, susceptibilitate la poliomielită și cancer de sân.
Sursele alimentare includ majoritatea alimentelor marine, sare de mare nerafinată, alge marine, supă de pește, unt, ananas, anghinare, sparanghel și legume verzi. Anumite legume, cum ar fi varza și spanacul, pot bloca absorbția iodului atunci când sunt consumate crude sau nefermentate.
Cerințele pentru iod variază foarte mult. În general, cei ale căror strămoși provin din zonele de coastă au nevoie de mai mult iod decât cei din regiunile interioare.
Utilizarea corectă a iodului necesită niveluri suficiente de vitamina A, furnizată de grăsimile animale. În exces, iodul poate fi toxic. Consumul ridicat de iod anorganic (cum ar fi sarea iodată sau pâinea îmbogățită cu iod), precum și de iod organic (cum ar fi cel din alge marine) poate cauza probleme tiroidiene similare cu cele provocate de deficiența de iod, inclusiv gușa.
Funcționarea anormală a tiroidei
Glanda tiroidă are un efect puternic asupra metabolismului nostru prin:
- controlul temperaturii,
- rata metabolică,
- producția de energie,
- creșterea și maturizarea,
- digestia și asimilarea alimentelor,
- apetitul,
- tensiunea arterială și ritmul cardiac,
- greutatea corporală,
- densitatea osoasă,
- funcția mentală,
- starea de spirit,
- somnul și multe alte funcții.
Toxicitatea produsă de un intestin nesănătos determină de obicei o funcționare scăzută a tiroidei.¹ Este posibil ca, pe o perioadă scurtă de timp, glanda tiroidă a persoanei să devină hiperactivă, dar destul de repede funcționarea tiroidei este afectată. Drept urmare, persoana are o rată metabolică scăzută și o temperatură corporală scăzută, simțindu-se mereu rece, indiferent de sezon sau vreme.
Aceste persoane sunt, de obicei:
- supraponderale și găsesc dificil să slăbească, deși unele pot fi subponderale.
- Apetitul lor este, de obicei, scăzut.
- Au pielea uscată și părul aspru, deoarece glandele sebacee și sudoripare nu funcționează bine.
- Ritmul cardiac și tensiunea arterială sunt scăzute.
- Mușchii lor sunt slabi și flasci, iar mișcările sunt lente.
- De obicei, sunt constipați.
- Adesea sunt deprimați, apatici și se simt somnoroși tot timpul.
Vechea denumire pentru hipotiroidism era mixedem – umflarea feței și a corpului, deoarece persoanele cu această problemă acumulează anumiți proteoglicani (mucopolizaharide) sub piele și în spatele ochilor, ceea ce atrage apa și cauzează umflături.²
Drept urmare, persoana are o față tipică de hipotiroidie – umflată, lipsită de expresie, cu ochii umflați. Gleznele umflate sunt frecvente, la fel ca umflăturile în membre și alte părți ale corpului.
Testele pentru funcționarea tiroidei arată adesea că glanda tiroidă a persoanei produce cantități normale sau chiar ridicate de hormoni tiroidieni. Acest rezultat este foarte frecvent la persoanele cu GAPS și creează confuzie în rândul medicilor și al pacienților.
Cum poate o persoană cu un tablou clinic complet de funcționare scăzută a tiroidei să aibă niveluri normale (sau chiar ridicate) de hormoni tiroidieni în sânge? Motivul este deficiența funcțională a hormonilor.
Ce este o deficiență funcțională?
Hormonii sunt eliberați de glandele endocrine în fluxul sanguin, care îi transportă în tot corpul pentru a-și îndeplini funcțiile. Pentru ca un hormon să-și îndeplinească funcția, trebuie să găsească receptorii corespunzători din organe și țesuturi și să se atașeze de aceștia. Receptorii sunt foarte specifici pentru fiecare hormon, acesta potrivindu-se în receptor ca o „cheie într-o broască„. Problema este că multe toxine, produse de flora intestinală anormală și absorbite în fluxul sanguin, se pot potrivi, de asemenea, în aceste „broaște”.³ Când toxinele ocupă receptorii hormonului tiroidian din corp, hormonul nu mai are unde să se atașeze. Astfel, plutește fără scop și este eliminat sau reciclat, în timp ce persoana dezvoltă simptome de funcționare scăzută a tiroidei.
Deficiența funcțională poate apărea la orice hormon din corp, la orice nutrient, enzimă, neurotransmițător sau altă moleculă activă, care trebuie să se atașeze de un receptor pentru a-și îndeplini misiunea.
Indivizii afectați de sindromul GAPS au un flux continuu de toxine, provenind din intestin, care ajung în sânge și limfă, atașându-se de receptorii substanțelor importante din corp. Aceasta este cauza pentru care persoanele cu GAPS au întotdeauna o deficiență funcțională a unor sau multor nutrienți, hormoni, neurotransmițători, enzime și alte molecule. Această situație poate produce o multitudine de simptome, aparent fără legătură între ele, deoarece funcțiile fundamentale ale corpului sunt afectate. Atașarea de receptori este doar unul dintre mecanismele prin care toxinele interferează cu hormonii; există și alte mecanisme. Rezultatul este același: hormonul nu își poate îndeplini funcția în corp. Pentru a gestiona această situație, trebuie să eliminăm toxinele; iar pentru a face acest lucru, trebuie să începem cu vindecarea intestinului, deoarece acesta este sursa principală de toxicitate.
O altă sursă majoră de afectare a funcționării tiroidei: Halogenii
Ce sunt halogenii?
Halogenii sunt un grup de elemente din tabelul periodic, care includ iodul, clorul, bromul, fluorul și astatinul. Moleculele hormonilor tiroidieni conțin iod în structura lor. Problema este că alți halogeni, precum fluorul, clorul și bromul, au capacitatea de a înlocui iodul din aceste molecule, făcându-le disfuncționale și provocând hipotiroidism.⁴
De unde provin acești halogeni?
În mediul nostru modern, halogenii sunt peste tot și devin din ce în ce mai greu de evitat. Clorul se găsește în apa noastră potabilă și în alimentele procesate. Este toxic și se absoarbe foarte bine prin sistemul nostru digestiv. Atunci când înotăm într-o piscină cu apă clorinată, absorbim cantități mari de clor prin piele. Îl absorbim și prin plămâni, deoarece deasupra apei din piscină plutește un strat gros de gaz clor, pe care îl inhalăm în timpul înotului. Bromurile se găsesc în toate ambalajele de plastic pentru alimente și în sticlele de plastic. Este un ingredient principal în pesticidele folosite pe scară largă (de exemplu, pe căpșuni) și în aditivii alimentari (bromura de potasiu din pâine și alte produse de panificație, precum și uleiurile vegetale bromurate).⁵ Bromurile sunt, de asemenea, ingrediente principale în ignifugele din haine, tapițeria mobilierului și covoare. Fluorul este extrem de toxic; se poate găsi în apa potabilă (în zonele unde apa este fluorurată), în pasta de dinți (și alte produse dentare) și în tigăile antiaderente, unde se folosesc materiale precum Teflonul.⁶
Acești halogeni din mediu (clorul, bromul și fluorul) sunt chimic mai puternici decât iodul; ei îl înlocuiesc în corp, cauzând o deficiență de iod.

Importanța iodului în corp
Toate celulele din corpul nostru folosesc iod. Pe lângă glanda tiroidă, iodul este utilizat extensiv de creierul nostru și restul sistemului nervos, pielea, sistemul digestiv, alte glande endocrine (pancreasul, timusul, testiculele și ovarele) și multe alte organe din corp. Glandele salivare absorb cantități mari de iod; de aceea saliva este utilizată pentru a testa nivelul de iod din corp. Creierul nostru absoarbe iod foarte eficient, iar acesta are un efect stimulant asupra activității cerebrale, făcându-ne mai alerți și mai capabili mental. Toate organele noastre suferă atunci când suntem expuși la halogeni din mediu, deoarece aceștia provoacă deficiență de iod în corp, chiar dacă consumăm suficient iod din alimente.
Deficiența de iod creează un mediu favorabil dezvoltării cancerului, în special al stomacului, esofagului, sânului, ovarelor, endometrului și glandei tiroide.⁷ Hormonii feminini (estrogenii) par să inhibe absorbția iodului. Acest fapt este folosit ca explicație pentru motivul pentru care funcționarea scăzută a tiroidei este mai frecventă la femei decât la bărbați, cu un raport de 9 la 1.⁸ Xenoestrogenii, despre care am discutat anterior, pot, de asemenea, inhiba absorbția iodului.
Surse suplimentare de hormoni tiroidieni în corp
Interesant este faptul că, pe lângă glanda tiroidă, hormonii tiroidieni pot fi produși în corp de alte organe. Ovarele concentrează iod și produc un hormon tiroidian numit T2 (diiodotironină), care poate fi utilizat de corp pentru a produce T3 (triiodotironină) și T4 (levotiroxină). Celulele albe din sânge pot, de asemenea, să producă hormoni tiroidieni pentru noi.⁹ Știm de mult timp că creierul nostru produce hormonul stimulator al tiroidei (TSH), care reglează producția de hormoni tiroidieni în corp. Cercetările recente au descoperit că, pe lângă creier, TSH poate fi produs de celulele epiteliale din peretele intestinal și de diverse celule ale sistemului imunitar (celule T, celule B, celule dendritice splenice, celule hematopoietice din măduva osoasă și limfocite). Acest lucru înseamnă că intestinul și sistemul nostru imunitar reglează funcționarea tiroidei! Având în vedere că aproximativ 85% din imunitate este localizată în peretele intestinal, majoritatea acestor elemente de reglare se găsesc în intestin. Nu este de mirare că majoritatea persoanelor cu GAPS au probleme tiroidiene!

Testarea și suplimentarea iodului
Cea mai simplă metodă de a testa deficiența de iod și de a suplimenta iodul este aplicarea unei pete de mărimea palmei pe piele, folosind soluție de iod Lugol. Soluția de iod Lugol este disponibilă în diverse concentrații (de la 2% la 15%) și poate fi achiziționată ușor. Soluția colorează pielea în maro, iar corpul absoarbe iod din acea pată. Dacă nu aveți deficiență de iod, corpul va absorbi soluția în aproximativ 24 de ore (culoarea dispare). Dacă pata dispare în mai puțin de 12 ore, atunci aveți o deficiență de iod.
Aplicarea soluției de iod Lugol pe piele funcționează atât ca test, cât și ca metodă sigură de suplimentare. În Protocolul GAPS, această metodă este numită „vopsirea cu iod” și este utilizată pentru copii și adulți.
- Aplică iod pe piele înainte de culcare.
- Dimineața, verifică dacă pata maro a dispărut complet.
- Dacă a dispărut, corpul tău are nevoie de mai mult iod.
- Repetă aplicarea în fiecare seară, alternând zonele pentru a evita iritațiile pielii. Dacă, după câteva săptămâni, încă există o deficiență, se poate lua în considerare suplimentarea orală cu iod.
Funcționarea scăzută a tiroidei și legătura cu bolile cronice
Funcționarea scăzută a tiroidei este frecvent observată la persoanele care suferă de multe boli cronice: artrită reumatoidă, fibromialgie, sindrom de oboseală cronică, scleroză multiplă și multe alte afecțiuni autoimune și neurologice, astm, alergii, boli mintale, migrene, cistită cronică, nefropatie, psoriazis etc. – toate aceste condiții fiind asociate cu Sindromul GAPS (Gut and Physiology Syndrome / Gut and Psychology Syndrome). Simptomele pot varia de la forme ușoare, cum ar fi glezne umflate, ochi umflați, senzația de frig constant, mâini și picioare reci, până la forme severe, cum ar fi hipotiroidismul în toată regula.
Toxinele provenite din intestin, în special cele solubile în grăsimi, se pot acumula în glanda tiroidă.²⁰ Aceasta atrage atenția sistemului imunitar, iar persoana poate dezvolta inflamație (tiroidită) a glandei sau o boală tiroidiană autoimună, cum ar fi tiroidita Hashimoto, tiroidita Ord (asociată cu funcționarea scăzută a tiroidei) sau boala Graves (hipertiroidism).

Riscurile suplimentare asociate toxicității tiroidiene
Acumularea de toxine în glanda tiroidă poate pregăti terenul pentru alte probleme, cum ar fi gușa sau cancerul. Tratamentul convențional pentru funcționarea scăzută a tiroidei constă în administrarea de hormoni sintetici. Totuși, mulți pacienți nu se simt bine cu această abordare și preferă suplimente naturale tiroidiene, fabricate din glande tiroidiene animale liofilizate. Aceste suplimente naturale furnizează toți hormonii și substanțele produse de glanda tiroidă, în echilibrul lor natural. Această măsură poate aduce o ușurare.
Abordarea cauzei principale a problemei
Pentru a rezolva pe deplin situația, este necesar să reducem încărcătura toxică din corp. Pentru aceasta, trebuie să abordăm toate sursele de toxicitate din corp: halogenii prezenți în alimentele noastre, apă și mediu, deficiența de iod și xenoestrogenii. Însă cel mai important, trebuie să oprim fluxul de toxine care provin din sistemul digestiv; trebuie să schimbăm flora intestinală și să vindecăm peretele intestinal.
Legătura dintre flora intestinală și tiroida
Persoanele cu Sindrom GAPS se confruntă cu un flux constant de toxine din intestin în sânge și limfă, care afectează funcționarea corectă a glandei tiroide. În multe cazuri, aceasta duce la disfuncții autoimune sau alte boli cronice. Vindecarea intestinului și reechilibrarea microbiotei reprezintă o bază esențială pentru recuperarea funcției tiroidei și îmbunătățirea sănătății generale.
Dacă te confrunți cu aceste probleme, nu renunța! Cu răbdare, schimbări corecte în dietă și îngrijire naturală, și tu poți ajunge să te bucuri de sănătate fără griji. 🌞
Dacă vrei să parcurgi acest drum alături de mine, contactează-mă pentru o ședință gratuită. Împreună putem găsi soluțiile potrivite pentru tine! 💛
Tu cum îți protejezi tiroida în mod natural? ☀️ Lasă-mi un comentariu cu sfaturile tale preferate!
Protocolul GAPS este extrem de eficient pentru refacerea sănătății intestinale și generale, însă pentru a beneficia la maximum de el, este esențial să fie urmat corect. Consultarea unui specialist GAPS te poate ajuta să te asiguri că aplici corect si înțelegi principiile acestui protocol. Poți găsi un specialist calificat accesând lista oficială de coach GAPS.
Citeste si alte articole :
Pentru-cine-este-recomandata-dieta-gaps
Referinte:
Tradus si adaptat din cartea Gut and Physiology Syndrome: Natural Treatment for Allergies, Autoimmune Illness, Arthritis, Gut Problems, Fatigue, Hormonal Problems, Neurological, autor: Campbell-McBride M. D. Natasha
- 1. Datis Kharrazian. Good thyroid health depends on good gut health [Internet]. Dr. K. News. 2010 [cited 2020 Mar 9]. Available from: https://drknews.com/good-thyroid-health-depends-on-good-gut-health/
- 2. Nussey S, Whitehead S. The thyroid gland [Internet]. BIOS Scientific Publishers; 2001 [cited 2020 Mar 9]. Avail- able from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK28/
- 3. Lerner A, Jeremias P, Matthias T. Gut-thyroid axis and celi- ac disease. 2017 Apr 5;6(4):R52–8.
- 4. Kheradpisheh Z, Mirzaei M, Mahvi AH, Mokhtari M, Azizi R, Fallahzadeh H, et al. Impact of Drinking Water Fluoride on Human Thyroid Hormones: A Case Control Study. Sci Rep [Internet]. 2018 Feb 8 [cited 2020 Mar 9];8.Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5805681/
- 5. Yang RS, Witt KL, Alden CJ, Cockerham LG. Toxicology of methyl bromide. Rev Environ Contam Toxicol. 1995;142:65–85. 16. Boston 677 Huntington Avenue, Ma 02115 +14951000. Is Fluoridated Drinking Water Safe? [Internet]. Harvard Public Health Magazine. 2016 [cited 2020 Mar 9]. Available from: https://www.hsph.harvard.edu/magazine/magazine_article/fluoridated-drinking-water/
- 7. Stadel BV. Dietary iodine and risk of breast, endometrial, and ovarian cancer. Lancet. 1976 Apr 24;1(7965):890–1.
- 8. Patricia Wu. Thyroid Disease and Diabetes. Clinical Dia betes [Internet]. 2000 [cited 2020 Mar 9];VOL. 18 NO. 1(Winter). Available from: http://journal.diabetes.org/clinicaldiabetes/v18n12000/pg38.htm
- 9. Klein JR. The immune system as a regulator of thyroid hormone activity. Exp Biol Med (Maywood). 2006 Mar;231(3):229–36.
- 10. Cutler AH. Amalgam Illness, Diagnosis and Treatment. 2017. Andy Cutler Publishing.