Știrul porcesc (iarba porcilor): cum scapi de el și cum îl gătești

Știrul porcesc (Amaranthus retroflexus), „iarba porcilor”, e o buruiană greu de stârpit, dar și o verdeață comestibilă, bogată în calciu, potasiu și vitamina K. Cum îl recunoști, cum scapi de el și cum îl gătești.

Articol despre știrul porcesc, actualizat pe 11 noiembrie 2026

Știrul porcesc răsare peste tot unde ai săpat: printre straturi, pe marginea gardului, pe terenurile lăsate în pârloagă. I se spune „iarba porcilor”, pentru că la țară se dădea la porci, și mulți vor doar să scape de el. Puțini știu că frunzele lui se mănâncă de mii de ani și că sunt mai bogate în calciu decât multe legume din piață. Îți arăt mai jos cum îl recunoști, cum îl ții sub control și cum îl gătești.

Știrul porcesc pe scurt

  • Este comestibil. Frunzele și vârfurile tinere se gătesc ca spanacul.
  • Este hrănitor. 100 g de frunze crude au aproximativ 215 mg de calciu, 611 mg de potasiu, 2,3 mg de fier și 43 mg de vitamina C (date USDA, pentru frunzele de amarant).
  • Este invaziv. O singură plantă poate face zeci de mii de semințe, care încolțesc ani la rând.
  • Scapi de el fără chimicale dacă îl smulgi cât e mic și nu-l lași să facă semințe.
  • Se mănâncă gătit. Frunzele au oxalați, de aceea se opăresc întâi și apa se aruncă.

Ce este știrul porcesc

Știrul porcesc (Amaranthus retroflexus) este o plantă anuală din familia amarantului, rudă cu loboda sălbatică, spanacul și sfecla. În popor i se mai spune știr, știr sălbatic sau iarba porcilor. Din aceeași familie fac parte și știrul de grădină, cultivat pentru frunze, și amarantul cultivat pentru semințe.

Amarantul se mănâncă de peste 7.000 de ani în America Centrală și de Sud, iar aztecii îl considerau aliment sacru. În Grecia, frunzele de știr fierte se mănâncă și azi ca salată caldă, cu ulei de măsline și lămâie. La noi, cercetătorii de la Stațiunea Legumicolă Buzău au reintrodus în cultură soiuri vechi românești, printre care știrul și loboda.

Cum recunoști știrul porcesc

Plante tinere de știr porcesc smulse din grădină, cu rădăcina roșiatică vizibilă
  • Tulpina este groasă, dreaptă, păroasă, iar la bază are adesea o culoare roșiatică.
  • Rădăcina este un pivot roșu-rozaliu, ușor de văzut când smulgi planta.
  • Frunzele sunt ovale, cu vârful ușor ascuțit, verzi, cu nervuri vizibile, iar pe dos sunt puțin păroase.
  • Florile sunt mici, verzui, strânse în spice dese și țepoase la vârful tulpinii.
  • Crește din mai până în octombrie și poate ajunge la peste 1 metru.

Seamănă cu loboda sălbatică, dar loboda are frunzele tinere acoperite cu o pulbere albă și nu are rădăcina roșie. Despre ea am scris în Loboda sălbatică: cum scapi de ea și de ce s-o mănânci.

Culege doar plante pe care le recunoști sigur, din locuri curate, departe de drumuri și de terenuri stropite.

Cum scapi de știrul porcesc din grădină

Nu ai nevoie de erbicide, ai nevoie de consecvență. Erbicidele omoară buruiana, dar distrug și microbiomul solului: bacteriile și ciupercile care hrănesc rădăcinile plantelor. Un sol fără viață produce legume mult mai puțin nutritive, iar acele legume ajung apoi în farfuria ta. Așa cum intestinul are nevoie de flora lui ca să te hrănească, și pământul are nevoie de a lui.

  1. Smulge-l cât e mic, cu tot cu rădăcina roșie, mai ales după ploaie, când pământul e moale.
  2. Nu-l lăsa să facă semințe. Dacă a făcut deja spicul, taie-l și scoate-l din grădină, nu-l pune pe compost.
  3. Acoperă pământul cu mulci (paie, frunze, iarbă cosită). Fără lumină, semințele nu încolțesc.
  4. Sapă cât mai puțin. Fiecare săpat aduce la suprafață semințe vechi.
  5. Mănâncă-l. Plantele tinere pe care le smulgi merg direct în oală.

Beneficiile știrului porcesc: ce nutrienți are

După baza de date a Departamentului Agriculturii din SUA (USDA), 100 g de frunze crude de amarant au aproximativ:

  • 23 kcal
  • 2,5 g proteine
  • 215 mg calciu
  • 611 mg potasiu
  • 55 mg magneziu
  • 2,3 mg fier
  • 43 mg vitamina C
  • 1.140 µg vitamina K
  • 85 µg folați

După fierbere, frunzele păstrează aproape tot calciul (209 mg), potasiul și fierul. Este o verdeață densă în nutrienți, pe care o ai gratis în grădină.

Oxalații din știrul porcesc

Ca spanacul și loboda, știrul are oxalați. În cantitate mare, oxalații se leagă de calciu și de alte minerale și pot încărca rinichii, mai ales la cine a avut pietre la rinichi.

Atenție: nu pune știrul crud în salate, sucuri verzi sau smoothie-uri. Opărește frunzele 1–2 minute în apă clocotită și aruncă apa, nu o folosi la supă. Apoi gătește-l cum vrei.

  • Mănâncă-l cu măsură, nu zilnic și nu în cantități mari.
  • Pune-l lângă alimente bogate în calciu (brânză maturată, iaurt, chefir, smântână). Calciul leagă oxalații și le scade absorbția.

Am scris pe larg despre asta în Otravă ascunsă în superalimente: oxalații și impactul lor asupra sănătății.

Cum se gătește știrul porcesc

Folosește frunzele și vârfurile tinere, culese înainte de înflorire. Spală-le bine, opărește-le și aruncă apa. Apoi le folosești ca pe spanac: sotate cu usturoi, în ciorbe, în omletă, în chiftele sau în plăcinte.

Ciorbă de știr

  • două mâini bune de frunze de știr tânăr, opărite și tocate grosier
  • 2 litri de supă de carne
  • 0,5 kg scăricică afumată sau carne de porc cu os
  • 1 morcov mare sau doi medii
  • 2–3 cepe verzi
  • 2–3 fire de usturoi verde
  • 1 legătură de mărar
  • 1 legătură de pătrunjel
  • 1 legătură de leuștean
  • 1 cană mare de corcodușe verzi, borș sau zeama de la ½ lămâie, pentru acrit
  • 2–3 ouă
  • 1 cană (200 ml) de smântână sau iaurt
  1. Pune la fiert supa de carne cu scăricica tăiată, usturoiul verde, ceapa verde și morcovii tocați.
  2. Când carnea și legumele sunt fierte, adaugă jumătate din verdeața tocată și știrul opărit.
  3. Dacă acrești cu corcodușe, fierbe-le separat, pisează-le cu furculița și strecoară zeama.
  4. Bate ouăle cu smântâna și adaugă-le în ciorbă împreună cu acrul, după ce știrul a fiert.
  5. Ia oala de pe foc după primul clocot și pune restul de verdeață.

Știr sotat cu usturoi

  • frunze de știr tânăr, opărite și tocate
  • 2–3 căței de usturoi, tocați
  • 1–2 linguri de ghee, unt sau untură
  • sare și piper

Încinge grăsimea, adaugă usturoiul, iar după un minut pune știrul. Gătește-l 3–4 minute, până se înmoaie. Merge lângă ouă, carne sau pește, cu o lingură de smântână.

Semințele de știr (amarant) și dieta GAPS

Semințele de amarant sunt vândute azi ca „superaliment” fără gluten. Ele se comportă însă ca o cereală: sunt bogate în amidon. În dieta GAPS (Gut and Psychology Syndrome), cerealele și pseudocerealele (inclusiv quinoa și hrișca) se scot, ca să nu hrănească flora dezechilibrată din intestin. De aceea, în GAPS folosim doar frunzele de știr, bine gătite, de preferat în supă de carne și cu grăsime animală.

Dacă vrei să afli mai multe, citește Ce este dieta GAPS și pentru cine este potrivită și Supa de carne – fundamentul unui intestin sănătos.

🎥 Video recomandat

Întrebări frecvente despre știrul porcesc

Este știrul porcesc comestibil?

Da. Frunzele și vârfurile tinere de știr porcesc (Amaranthus retroflexus) se mănâncă gătite, ca spanacul. Culege-l doar din locuri curate și doar dacă îl recunoști sigur.

Se poate mânca știrul crud?

Nu este recomandat. Frunzele crude au mulți oxalați, de aceea știrul se opărește întâi 1–2 minute, apa se aruncă, iar apoi se gătește.

Care este diferența dintre știr și lobodă?

Știrul porcesc are tulpina păroasă și rădăcina roșie, iar florile sunt strânse în spice țepoase. Loboda sălbatică are frunzele tinere acoperite cu o pulbere albă și nu are rădăcina roșie. Amândouă sunt comestibile și se gătesc la fel.

Cum scap de știr din grădină fără erbicide?

Smulge plantele cât sunt mici, cu tot cu rădăcină, și nu le lăsa să facă semințe. Acoperă pământul cu mulci și sapă cât mai puțin. Evită erbicidele: distrug microbiomul solului, iar un sol sărac dă legume mai puțin nutritive. Semințele rezistă ani la rând în pământ, așa că e nevoie de câteva sezoane.

Când se culege știrul?

Frunzele se culeg de la sfârșitul primăverii până toamna, cât plantele sunt tinere, sub 25–30 cm. La plantele mai mari culegi doar vârfurile fragede, înainte de înflorire.

Surse

  • USDA FoodData Central, „Amaranth leaves, raw” și „Amaranth leaves, cooked, boiled, drained” (valorile nutritive)
  • Natasha Campbell-McBride, Gut and Psychology Syndrome (cerealele și legumele în dieta GAPS)

Citește și despre alte „buruieni” bune de mâncat: Loboda sălbatică · Rocoina · Iarba grasă · Pătlagina cu frunza lată

Ajutor gratuit: ghidul „Primii 3 pași pentru a-ți vindeca digestia” și contul meu de Facebook, unde postez zilnic.


Monica Anton-Neaga — Tehnician nutriționist acreditat · GAPS Coach certificat (Gut and Psychology Syndrome)

Informațiile din acest articol au scop educativ și nu înlocuiesc consultul medical.